IMG_1843Am asistat neputincioși la dispariția meseriilor tradiționale. Uneori ne-am găsit scuze economice, că s-au schimbat vremurile, că e mai ușor să iei produse de unică folosință, că parcă am face o schimbare și ne-am descotorosi de cele vechi. E normal, nu aș acuza aceste lucruri, dar nici nu pot să nu observ cum ele se manifestă dezastruos în distrugerea vechilor meserii și în dispariția meșeriașilor, care nu mai au cui să lase moștenire ceea ce au învățat de la părinții și bunicii lor. Găsim tot mai greu un ceasornicar bun, un electrician priceput sau un instalator devotat și e păcat acest lucru. Pentru că prin dispariția lor asistăm și la dispariția sentimentului lucrului bine făcut, a existenței bine așezate, a sensului tradiției, a logicii sociale.

Simt că e datoria mea să fac un pas înainte și să încerc o întoarcere la lucrurile adevărate. Din acest motiv am inițiat o campanie care se va numi ”Ora de ucenicie” și în cadrul ei voi merge și îi voi cunoaște pe vechii și adevărații meșeriași care încă nu au dispărut, dar pe care riscăm să îi pierdem dacă nu avem grijă de ei. Voi fi ucenicul lor, voi încerca să învăț cât mai multe de la ei și, mai ales, voi face un act de smerenie în fața adevăratelor valori. Pentru că vreau să ne fie clar și bine înțeles, adevăratele valori sunt simple, sunt modeste și sunt reale, aici la o întindere de mână de noi. Ignoranța noastră nu e o scuză.

IMG_1826Liniștea deplină a concentrării e răsplata oricărui meșteșug îndelung exersat. Peste umărul meu aud vocea domnului Stoicescu, ceasornicarul blajin și cu privire înțeleaptă pe lângă care trec de câțiva ani fără să îmi dau seama. Și asta până când am coborât în micul lui atelier pentru a-i fi ucenic pentru o oră. Ce a ieșit puteți vedea în filmul care însoțește acest text. Pentru mine a fost o experiență fantastică în urmă căreia am învățat să prețuiesc și mai mult oamenii reali care ne înconjoară. Vă recomand tuturor celor care au la îndemână astfel de meșteri înzestrați să stați cu ei cât de mult puteți și să încercați să învățați de la ei cumpătarea și bunul simț. Nu voi fi niciodată un ceasornicar, dar ori de câte ori voi trece pe lângă unul voi putea să-mi spun că acum înțeleg ce înseamnă răbdarea și concentrarea în formele lor cele mai pure.